Intr-o vreme, pe care o putem numi prestiintifica, oamenilor nu le era greu sa gaseasca explicatii unui vis. Daca si-l aminteau la trezire, il considerau o manifestare fie binevoitoare, fie ostila din partea unor fiinte superioare, demonice sau divine.
Odata cu nasterea spiritului stiintific din stiintele naturii toata aceasta mitologie plina de semnificatii a fost transpusa in psihologie si, azi, sunt putini oameni educati care sa nu fie de acord ca visul este produsul psihic al celui care doarme.
Totodata, dupa respingerea ipotezei mitologice, a devenit necesara explicarea visului. Conditiile aparitiei sale, relatiile sale cu viata mentala din starea de veghe, dependenta lui de excitatiile venite din exterior sa-l influenteze pe cel care doarme, numeroasele specificitati ale continutului sau care-l deranjeaza pe omul treaz si incongruenta dintre imaginile lui de reprezentare si afectele legate de ele, in sfarsit caracterul instabil al visului, felul cum gandirea in starea de veghe il respinge ca un element strain, il mutileaza sau il sterge din memorie - toate aceste probleme, care de secole cer rezolvari, n-au gasit pana in ziua de azi vreuna satisfacatoare.
Problema care ne intereseaza in primul rand, cea a semnificatiei visului, se prezinta sub doua aspecte: in primul rand, se cauta semnificatia psihica a visului si locul lui in seria proceselor mentale; in al doilea rand, se vrea sa se afle daca visul este interpretabil si daca fiecare continut al visului areun sens, ca orice alt produs al psihicului.
